Rugaciunea si ajutorul Sfantului acopera manastirea ca un clopot protector. Parintele Iustin Petre e convins de acest lucru si nu inceteaza sa se uimeasca. La 26 de ani, e printre cei mai tineri stareti din tara. Doi ani il despart de frumoasa perioada de studentie de la Cluj dar, in realitate, de atunci pare sa fi trecut o viata de om. Ochii lui albastri, pastrand inca bruma de oboseala a slujbei de noapte, cerceteaza un punct imprecis, pierdut in departarea ferestrei. De loc e din Bucovina, provenind dintr-o familie de tarani credinciosi.                                                                                 

       Traia in randuiala Bisericii, il pretuia pe fratele sau (calugar la „Sfantul Ioan cel Nou” de la Suceava), se spovedea des si tinea toate posturile, dar ii placea viata, cu dulceata si aventura ei. Facea sport, era inotator de performanta, se inscrisese intr-un club de judo, scria poezii si compunea melodii de muzica usoara. Voia sa vada lumea si ii placea sa colinde muntii. Nu refuza nici o provocare si, intrand intr-un club de speologie, si-a pus in cateva randuri viata in primejdie. Cand a ajuns la Manastirea „Petru-Voda” din Bucovina era student la Teologie, iubea o fata si voia sa se casatoreasca in cel mai scurt timp. Habar nu avea ca, intrand la batranul staret si duhovnic Iustin, viata lui se va schimba cu totul. A fost ca o lovitura de fulger. Vazator cu duhul, staretul de la „Petru-Voda” parea ca ii cunoaste toata viata si toate pacatele tineretii de pana atunci. La sfarsit, i-a zis: „Nu e bine ce vrei sa faci. Casatoria nu e de tine”. Fara sa-si dea seama ce se intampla, tanarul Iustin a insistat. Voia familie, voia sa se inscrie la masterat, sa sustina in Grecia un doctorat in teologie. Marele duhovnic i-a retezat insa avantul: „Ce faci cu masteratul? Te mantuiesti oare prin el? Alta e chemarea ta”. In mod inexplicabil, a doua zi, tanarul Iustin si-a anuntat prietenii ca nu mai pleaca impreuna cu ei, ca vrea sa mai ramana cateva zile la Manastirea „Petru-Voda”. Nici nu banuia ca deja luase cea mai importanta decizie din viata lui. Devenise calugar.
     Parintele Iustin Petre e convins ca Dealul Casienilor are o forta teribila, neiertatoare cu cei slabi, nehotarati inca. O spune cu un fior de teama, scotandu-ne din chilie si oprindu-se in dreptul unor stanci colosale, ca niste dolmene ce imagineaza altare dacice, un spatiu ritualic sub forma de amfiteatru, cu grote si adaposturi calcaroase, in care mai vibreaza inca rugaciunile calugarilor sciti, la care a ucenicit Sfantul Casian, dimpreuna cu inteleptul sau duhovnic, Ghenadie. Era secolul al IV-lea si padurile din preajma, dese si de netrecut, fosgaiau de multimea batranilor anahoreti. In grotele si cotloanele Casienilor traiau zeci, poate sute de calugari. In primii ani ai crestinismului, tinutul Tomisului numara peste 14 episcopi, iar cel mai batran dintre ei era invitat sa participe la Sinoadele ecumenice de la Niceea sau Constantinopol, cu mult respect si pretuire.